Am stat circa 20 de minute uitandu-ma pe pereti si
gandindu-ma la o introducere pentru acest articol si totusi nu a venit nimic...
stai... am scris ceva, poate fi o introducere nu?
Jocul despre care vreau sa va
povestesc se numeste Don’t Starve, nu ii pot face un review inca, deoarece inca
nu a iesit din beta , dar pot povestii despre cum arata el in momentul de fata
(destul de bine).
Dupa cum ii spune si numele, scopul jocului este de a nu
muri de foame, insa foamea nu este singurul lucru vitreg din aceasta lume , dar
este cel de care trebuie sa ti cont in fiecare moment, trebuie sa te gandesti
la ziua de maine , si daca ai ce pune pe masa... sau in jurul focului...
Jocul nu dispune de o poveste care ar trebuii sa dea sens
actiunilor, sau sa dea lumina intr-o lume in care cauti la propriu cu torta
pentru a nu te lovi de pereti, cu toate astea ne lasa sa speculam. Presupun ca
producatorii au facut in asa fel incat sa ne lase pe noi sa creem povestea dupa
bunul plac si sa dam sens lucrurilor, o sa va spun concret despre ce este
vorba. La inceput personajul se trezeste din somn , iar langa el se afla un
domn inalt cu un trabuc, acesta din urma spune ceva lipsit de sens, vocea lui
fiind o insiruire de sunete stridente. Hainele acestui domn ne sugereaza timpul
in care s-ar petrece actiune, adica undeva in epoca moderna sau contemporana,
insa acestea pot fi infirmate in secunda 2 de la inceperea sesiunii de joc,
deoarece te vezi intr-o lume usor bizara, desprinsa dintr-un univers strain de
acesta, un taram fantastic a carei cei mai evoluati locuitori sunt porcii, in
care copacii se trezesc la viata in miez de noapte , iar plantele sunt
pradatori de temut. Putem specula ca totul se petrece in capul personajului aflat intr-un
vis profund, capul unui personaj extenuat de rutina zilnica si lucrul peste program, cred asta deoarece
singurul si primul individ uman,(care nu este jucatorul) are un aer de afacerist.
Primele clipe din joc m-au dus cu gandul la “Man vs Wild”
doarece m-am trezit ca scormoneam dupa radacini comestibile, si dupa orice
poate fi bagat in gura fara a imi distruge aparatul digestiv , peste tot vedeam
iepuri, dar atunci cand incercam sa prin unul acesta alerga iute spre gaura
sa... asa ca m-am apucat sa imi caut lucruri “folositoare” , putina iarba, cateva ramurele, cateva pietricele, si am
reusit sa imi fauresc un topor, am taiat un copac ,am adunat cateva lemne, iar
dupa o scurta perioada de timp am gasit primul lucru comestibil, adica murele,
eram usor coplesit de complexitatea lumii, deoarece stiam ca trebuia sa avansez
in tehnilogie , ajungand de la un bat si o piatra, la un bat, o piatra, si
niste sfoara intr-un final. Aveam nevoie de resurse, asa ca am cules tot ce am
gasit pe jos, mi-am faurit si un tarnacop , cu care am spart cateva pietre...
si inainte sa imi dau seama , se facu bezna, asa ca am facut un foc de tabara,
undeva pe camp, departe de orice mi-ar fi dat ocupatie. Nu aveam ce face asa ca
am inceput sa pun in foc diverse lucruri ce le aveam in inventar, atunci am
aflat ca : alimentele se prajesc, devenind astfel mai hranitoare, si ca unele
obiecte servesc pe post de combustibil...
Mi-am pertrecut intreaga zi urmatorae cautand ceva “mancabil”
asa am intrat in conflict cu primul monstru din joc, o pasare inalta, langa
care se afla un ou... un ou mare, care dupa parerea mea ar trebui sa fie foarte
hranitor, asa ca m-am pomenit cu o
pasare de 2 metrii cu chef de alergat si de scos ochii hotului si nu exagerez
cand zic ca aceasta m-a fugarit un sfert de mapa, acest lucru mi-a prins destul
de bine, deoarece am gasit cateva zone “utile” sa zic asa... doar ca oul s-a
dovedit intr-un final a nu fi chiar asa de hranitor.
Prima sesiune de joc a durat doar 3 zile , deoarece am fost
ucis de o planta venita din adancurile mlastinii..., am intrerupt sesiunea
aceea pentru a ma informa de pe “net” despre cum ar trebuii sa procedez, asa ca
am dat peste un gameplay, care s-a dovedit a fi extrem de util si care continea
informatii vitale pentru player-ul meu cu cearcane ... astfel am aflat trucul
cu iepurele , adica : iepurele va alerga doar spre groapa de unde a iesit,
astfel ca daca te pui in fata gaurii si
il sperii acesta va alerga spre tine, atunci tu cu ajutorul toporului... ma
intelegeti. In acel gameplay am gasit o multime de alte trucuri folositoare,
astfel ca timpul meu de supravietuire a crescut de la 3 zile la 21... o sa va
las pe voi sa descoperiti universul ... si sa il imblanziti sau sa va
imblanzeasca el.
Jocul porneste de la o premisa simpla : “Cat de mult poti sa
traiesti intr-o lume ostila” dar va spun cu mana pe inima ca mi-a fost mai usor
sa gasesc mancare in aceasta lume decat intr-un restaurant de la noi.
Cred ca deja v-am povestit in ce consta gameplay-ul. Trebuie
sa supravietuiesti cat mai mult cu putinta, si tot-odata sa descoperi combinatii
de iteme folositoare , crafting-ul se aseamana foarte mult cu cel din terraria
(nu din minecraft) : avem o lista in stanga, adunam uneltele necesare, dam
click si avem o unealta. Evident ca avem si inventar sau spatiu de stocare pe
care il putem extinde cu ajutorul unui rucsac, pana cand ajungem sa ne creem
cufere pentru a depozita totul inauntru.
Descoperirea uneltelor se face cu ajutorul unor masinarii
care pot transforma itemele in puncte, puncte pe care le investim in cercetare,
intelegeti ideea.
La sfarsitul unei runde, sau vieti, primiti experienta
pentru cat timp ati supravietuit, iar avansarea in level aduce caractere noi,
care dispun de abilitati noi, iar acest lucru te indeamna sa mai incerci inca
odata.
Stilul grafic te duce
cu gandul la o lume de carton, totul
este un carton gigantic colorat... sau asa cred , deoarece si din punct de
vedere grafic jocul te lasa sa crezi ceea ce vrei.
Don’t Starve se afla inca in faza beta si primeste continut
nou in mod regulat,... am avut parte de cateva probleme cu el... in genul ca am
iesit din joc , mi-a dat bluescreen apoi dupa restart, am pierdut tot... tot
ceea ce descoperisem, si prin asta mi-am amintit sa precizez ca uneltele
descoperite raman descoperite si in sesiunile de joc urmatoare.
Pot povestii despre
trasnaile mele ore si ore, dar trebuie sa termin... iar acum ma uit pe peret
gandindu-ma la cum sa inchei acest articol, oare nu pot termina asa cum am
inceput?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu